cântec pentru albă-ca-zăpada - Daniel Marian

eram pitic albastru, dragă, pentru tine
fluieram din os de cangur sur.
ouă de comori erau atunci pe lume
şi ouă de minuni şi ouă de zei.

pe tine cine te-a clocit, din oul -cui?
spaima turmelor de greieri erai, şi eram -
lună plină scăldată în trifoi, ţie
îţi închinau strigoii rugăciune.

crăpau de ciudă zeii, crăpau minuni de râsul lumii
crăpau comori de cât dospea în ele aur,
între basm de ceară şi adevăr de gumă
am fost pitic îndrăgostit, cu capul până în nori.

cântec de alergare prin ceaţă - Daniel Marian

în coadă de fluture sau
în coadă de peşte, tot
mi se va liorpăi sufletul.
când voi sta la coadă pentru nemurire,
toate cozile vor fi înnodate între ele
în afară de cozile câinilor
comete cenuşii sub-
ţiri ca o botniţă

- câine, Doamne, câine
fă-mă, să pescuiesc din nemurire un gram
şi-n vârful cozii să o flutur,
pân-o destram!
ham!