doar mistere,
obloane închise,
acoperişiri discrete
şi-un schelet metalic
stilizând un cocor
fără pereche, sărmanul,
într-un singur picior,
împunge înaltul cerului
înghiţind câte o frunză
cu nervuri cu tot
inundat de verdeaţa
deasupra-dedesubt
pe metereze, pe şosea
final de august
într-o anumită grădină
de n-ar fi doar o poză,
ai putea jura
că susură apa
în versurile
din cântecul cocorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu