Singura planetă care mai moţăie
la ora aceasta târzie
este cea a războaielor pierdute,
la pupitrul ei de fum
scribul caligrafiază
mici opere morale;
toamna şi-a revărsat pe tarabă,
în devălmăşie,
frunzele, vântoasele, obsesiile,
scârţâind malefic,
o uşă îşi povesteşte viaţa
celui care încearcă să o deschidă,
prin buzunare bântuie stafia
unui rege falit,
nici măcar o para
pentru trecerea Styxului,
doar frunze de aur şi bronz,
mari monede telurice
adunate de bătrânul histrion
pentru colecţia sa de iluzii.
(Din volumul "privind printr-un ochean întors", Editura Călăuza, Deva, 1999)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu