vineri, ianuarie 06, 2012

"drumul către muntele olimp"

trece printre pietre
aşa cum trece şarpele casei
spre farfuria cu lapte.

Drumul către Muntele Olimp
trece prin mâinile bunicului tău,
acelea împreunate la piept,
acolo sub florile care au crescut
mai înalte decât crucea de lemn.

El vă ducea,
pe tine şi pe fratele tău,
preotul Teodor,
de-a lungul Bibliei,
prin toate ţinuturile lumii.

Uneori vă vorbea despre Aristotel:
"Ce sunt prietenii?
Acelaşi sunet în două trupuri
spune Stagiritul"

Tu îi auzi şi acum vorbele şi scrii:

Ay, frumoasă ţară, Grecia,
păşesc pe pământul tău
ca şi cum aş păşi
într-o grădină din poeme.
Îl văd pe Platon cum trece.

Arisotel, alături,
cum îşi flutură înspre noi
veşmintele albe, 
cum poartă pe umeri o pasăre,
aceea din flacăra Înţelegerii.
Poate a căutării.

Ay, frumoasă Grecie,
cum treci prin poemul meu
şi duci cu tine două suflete,
în acelaşi trup:
un suflet alcătuit pentru zei
şi altul pentru concepte.


"Pe această piatră a stat
şi a cugetat Aristotel."

Îl şi văd cum ridică mâna
încărcată de inele
şi pietre preţioase,
cum împrăştie peste noi cuvintele sale,
aşa cum le presăra peste ucenicii săi
la Lykeion,
în Atena.

În haine bine alese,
cu soţia prietenului său de-o parte
şi cu Alexandru cel Mare de alta,
trece printre noi ca o răcoare,
în aerul de toamnă.

Ochiul meu este oglindă,
poemul meu,
numai ochi şi urechi,
învaţă să asculte pentru a şti...,
aşa cum i-a poruncit,
aici,
la Stagira, 
Aristotel.

(din volumul de versuri al paulinei popa: vâsla de ametist, deva, editura emia, 2010)

Citiţi dacă aveţi timp şi postările mele de azi de pe blogul ela roseni şi absolut obişnuit.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

duminică, ianuarie 13, 2008

cântec pentru albă-ca-zăpada - Daniel Marian

eram pitic albastru, dragă, pentru tine
fluieram din os de cangur sur.
ouă de comori erau atunci pe lume
şi ouă de minuni şi ouă de zei.

pe tine cine te-a clocit, din oul -cui?
spaima turmelor de greieri erai, şi eram -
lună plină scăldată în trifoi, ţie
îţi închinau strigoii rugăciune.

crăpau de ciudă zeii, crăpau minuni de râsul lumii
crăpau comori de cât dospea în ele aur,
între basm de ceară şi adevăr de gumă
am fost pitic îndrăgostit, cu capul până în nori.

cântec de alergare prin ceaţă - Daniel Marian

în coadă de fluture sau
în coadă de peşte, tot
mi se va liorpăi sufletul.
când voi sta la coadă pentru nemurire,
toate cozile vor fi înnodate între ele
în afară de cozile câinilor
comete cenuşii sub-
ţiri ca o botniţă

- câine, Doamne, câine
fă-mă, să pescuiesc din nemurire un gram
şi-n vârful cozii să o flutur,
pân-o destram!
ham!

vineri, septembrie 21, 2007

imensă dulce încăpăţânare - Marinela Şerban


deodată eram o picătură de
sudoare chircită pe fruntea ta
mă furişam cu artă în spinarea ta
tu mă cărai peste tot în pielea ta
aveai picioare lungi puternice
gesturi prelungi pe coapsele mele
până la călcâi unde mă gâdilai
unde eu râdeam

aveai spirale pe dinăuntrul cărnii
mii de spirale şi mă spiralai
cu o imensă dulce încăpăţânare mă ambetai
un guguştiuc cu loz ne vindea gogoşi renumite

îţi strecuram pe sub piele idoli vânjoşi
mişcarea înceată zbanghie a gleznelor
în creierul tău se-ncăiera frumos

te înţeleneam
într-o pădure de banale discuţii ne aşezam
la umbră
tăiam breton speranţelor cu părul lung mahon
tu îmi puneai şorţ de gălbenele de răsunam
ca un clopoţel răsunam obraznic şi nuanţat
că la soare te puteai uita
dar la clopoţelul meu ba!


(Din volumul nu mă face, ah, să văd stele verzi, Editura Emia, Deva, 2000)

scrisoarea a XXXIII-a - Paulina Popa


acum/onia/
sunt în sângele tău
ca o pasăre oarbă ce aşteaptă lumina
acum te poţi bucura/
aşa cum se bucură prietenii cei buni
apoi poartă potirul cu sânge
ca şi cum ar fi vrednici/
poţi trage/vaiiiiii...pământul/

pomii tăi pot să crească ori să se usuce
ceea ce este totuna pentru ochii din lume
iar tu poţi să treci falnic printre oameni
mulţumit de tabloul de deasupra porţii/
de înscrisul cu pietre preţioase/
lucrat peste hotare/
pe care eu l-am aşezat acolo

acum/pasărea neagră poate să cânte
să urce pe scenă în costum popular
iar tu/onia/
poţi rodi ori nu/
spre blestemul Fecioarei

oricum/
stăpâne/
fructele tale/cu sau fără voia ta/
vor avea pururi
gustul sângelui meu

(Din volumul bilingv scrisori către onia snaider scrise de paulina popa /lettres a onia snaider ecrites par paulina popa, Editura Paula, Deva, 2006)

miercuri, septembrie 19, 2007

ÎNTÂI APRILIE - Dumitru Hurubă


sonată tv pentru scumpiri, guvern şi cimpoaie

Mă simt obligat, şi moral şi sentimental, să admit că Valentina Fătu, prezentatoarea emisiunii "Dimineţi cu cântec" de la Etno Tv, este, pentru mine, personificarea tonusului: e făinuţă, zglobie, râde de se prăpădeşte când citeşte aiurea scrisorile primite la redacţie, inventează nume de oameni şi de localităţi, se bâlbâie fermecător şi o ia de la capăt cu acelaşi inepuizabil şarm...Speriată de agresiunea lui Cronos, între două propoziţii răspunde la telefon vreunei telespectatoare care dedică toate melodiile emisiunii celui mai scump şi mai stufos arbore genealogic existent în ţară, plus plecaţii pe alte meleaguri, precum şi celui mai scump nepoţel care, înţelegem, a împlinit azi dimineaţă la ora 4 şi-un sfert frumoasa vârstă de un an şi trei luni şi tocmai a leşinat după muzica populară interpretată de solişti adunaţi cu arcanul...
- Mare precocitate pe capul copiilor de azi - vai de mama lor!-, exclamă Haralampy.
(Din cartea ACOLO ŞEZUM ŞI RÂSEM (în faţa televizorului), Editura CORVIN, Deva, 2006)