Lansare CD - muzică religioasă

"Densuşienii. Corespondenţă" - Ioachim Lazăr şi Adela Herban

eminesciana

Ştim cu toţii: când ianuarie este/eminescu glăsuieşte!

Seba trâmbiţează din nou/eu sunt un ecou...

 

 

"drumul către muntele olimp"

trece printre pietre

aşa cum trece şarpele casei

spre farfuria cu lapte.

Drumul către Muntele Olimp

trece prin mâinile bunicului tău,

acelea împreunate la piept,

acolo sub florile care au crescut

mai înalte decât crucea de lemn.

El vă ducea,

pe tine şi pe fratele tău,

preotul Teodor,

de-a lungul Bibliei,

prin toate ţinuturile lumii.

Uneori vă vorbea despre Aristotel:

"Ce sunt prietenii?

Acelaşi sunet în două trupuri

spune Stagiritul"

Tu îi auzi şi acum vorbele şi scrii:

Ay, frumoasă ţară, Grecia,

păşesc pe pământul tău

ca şi cum aş păşi

într-o grădină din poeme.

Îl văd pe Platon cum trece.

Arisotel, alături,

cum îşi flutură înspre noi

veşmintele albe, 

cum poartă pe umeri o pasăre,

aceea din flacăra Înţelegerii.

Poate a căutării.

Ay, frumoasă Grecie,

cum treci prin poemul meu

şi duci cu tine două suflete,

în acelaşi trup:

un suflet alcătuit pentru zei

şi altul pentru concepte.

"Pe această piatră a stat

şi a cugetat Aristotel."

Îl şi văd cum ridică mâna

încărcată de inele

şi pietre preţioase,

cum împrăştie peste noi cuvintele sale,

aşa cum le presăra peste ucenicii săi

la Lykeion,

în Atena.

În haine bine alese,

cu soţia prietenului său de-o parte

şi cu Alexandru cel Mare de alta,

trece printre noi ca o răcoare,

în aerul de toamnă.

Ochiul meu este oglindă,

poemul meu,

numai ochi şi urechi,

învaţă să asculte pentru a şti...,

aşa cum i-a poruncit,

aici,

la Stagira, 

Aristotel.

(din volumul de versuri al paulinei popa: vâsla de ametist, deva, editura emia, 2010)

Citiţi dacă aveţi timp şi postările mele de azi de pe blogul ela roseni şi absolut obişnuit.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

cântec pentru albă-ca-zăpada - Daniel Marian

eram pitic albastru, dragă, pentru tine
fluieram din os de cangur sur.
ouă de comori erau atunci pe lume
şi ouă de minuni şi ouă de zei.

pe tine cine te-a clocit, din oul -cui?
spaima turmelor de greieri erai, şi eram -
lună plină scăldată în trifoi, ţie
îţi închinau strigoii rugăciune.

crăpau de ciudă zeii, crăpau minuni de râsul lumii
crăpau comori de cât dospea în ele aur,
între basm de ceară şi adevăr de gumă
am fost pitic îndrăgostit, cu capul până în nori.