"Ce este tragicul? Arhiva cunoaşterii umane, doldora de interpretări, nu e încă în măsură să claseze conceptul. Ceea ce ştim cu siguranţă e că el aparţine unui front de simţire şi de cunoaştere mult mai larg, ca extensie, decât s-a crezut în anumite etape istorice, iar cât priveşte intensiunea, nu stă cu nimic mai prejos decât tradiţionalele concepte de fiinţă, libertate sau umanitate. Camuflajul său estetic sau psihologic, în fond, nu e decât mărturia cea mai adâncă a vitalităţii sale. Tragicul e o idee vie care nu rămâne în urma abstracţiei, dar nici nu se mumifică în vreo situaţie concretă. În firea sa, este paradoxul viu - deci edificat într-o ordine ontică, deci inextricabil sub privirea superficială - al limitei care se autodelimitează în orizont deschis. Situaţie şi privire, act şi viziune, conştiinţă şi reflexivitate, tragicul decupează în spiritualitatea umană cercul îndoielii şi al lămuririi, în ultimă instanţă dovedind că, în ordinea moralităţii, a fi îl presupune pe a deveni, ceea ce revine la a considera inocenţa o iluzie ce trebuie deconstruită, iar omenescul o calitate a cărei garanţie n-o dă atât fiinţarea, cât alegerea: în-fiinţarea."
*
(Din cartea "TRAGICUL ŞI CREŞTINISMUL", Editura Emia, Deva, 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu