vineri, septembrie 21, 2007

imensă dulce încăpăţânare - Marinela Şerban


deodată eram o picătură de
sudoare chircită pe fruntea ta
mă furişam cu artă în spinarea ta
tu mă cărai peste tot în pielea ta
aveai picioare lungi puternice
gesturi prelungi pe coapsele mele
până la călcâi unde mă gâdilai
unde eu râdeam

aveai spirale pe dinăuntrul cărnii
mii de spirale şi mă spiralai
cu o imensă dulce încăpăţânare mă ambetai
un guguştiuc cu loz ne vindea gogoşi renumite

îţi strecuram pe sub piele idoli vânjoşi
mişcarea înceată zbanghie a gleznelor
în creierul tău se-ncăiera frumos

te înţeleneam
într-o pădure de banale discuţii ne aşezam
la umbră
tăiam breton speranţelor cu părul lung mahon
tu îmi puneai şorţ de gălbenele de răsunam
ca un clopoţel răsunam obraznic şi nuanţat
că la soare te puteai uita
dar la clopoţelul meu ba!


(Din volumul nu mă face, ah, să văd stele verzi, Editura Emia, Deva, 2000)

2 comentarii:

oedip spunea...

merci mult de urari, sarbatori faine si tie si pt la anu' tot ce-ti doresti :)

marinela spunea...

Mulţumesc :). Am lipsit o vreme. :)