luni, septembrie 10, 2007

ELEGIE LA CETATEA DEVEI - Eugen Evu

fiicei mele, Gloria
Făina frunzei de arţar
O macină prin parcuri paşii
Un luminiş, să mai tresar,
Adast să uit, trădarea, laşii.
Trezind cu tusea prin frunzar
Mierla Cetăţii, adumbrita -
Demult în socul dalb amar
Ne-a stat pe umeri, stalagmita.
Pietre bătrâne, sacru zvon
Albind cum pagini lespezite
Zadarnic le dezmierd zdrelite
De iarna Devei. Lilion
Al palmei mici care-a zvâcnit
Speriată-n pumnul care scrie
Făina frunzei de arţar
O spulberă-amintirea vie.
Şi uite, mierla a-ngheţat
Îmi cade-n urme bruş de lut...
O, Doamne, veacul s-a schimbat?
Ori numai noi, dinspre trecut?...
(Din volumul "Strugurii întunericului", Editura HELICON, Timişoara, 1998)

Niciun comentariu: