Uneori sinele
schimbă câte ceva în rânduiala
zidită anume pentru simple rostiri,
uneori nimeni nu mai ştie
a filtra scânteierea.
Uneori resimţi
ca o moarte alunecată pe trup,
cărată cu tine prin clipe erotice - fugar -
umbra ce aşteaptă cuprinsă de fior
sub ghilotina sinelui.
Oare pe nimeni
nu ai văzut în imperiul bunei cuvântări,
pe nimeni să scrie împreună cu tine - cu degetul
pe nisip - o făptură vie ridicându-şi
vălul de pe faţă?
Stai şi gemi încet
sub lovitura unui somn fraged.
Nimeni nu răspunde coşmarului bine alcătuit,
nimeni să-ţi lovească umbra
inventând închipuiri.
Sub ghilotina sinelui
visezi versuri ce te strivesc.
În umbra lor perfectă şi densă ca o otravă
te condamni unei realităţi unde
fiecare schimbă câte ceva,
după câtă ninsoare
alături cade.
(Din volumul "GHILOTINA SINELUI", Editura VINEA, Bucureşti, 2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu