de la un poem la altul somnul mă poartă
în noaptea calmă a părului tău revărsat
peste obrajii-mi reci
gândul îmi e corabie purtată
de valurile desonorizate ale numelui tău
către ţărmurile îndepărtate ale versului
în sfârşit, după o lungă dezmirare
deschid ochii
sub reflexele strălucitoare
ale zorilor de şampanie ce-mi îmbată
dimineţile şi azăresc surâsul tău
icoană cuvintelor
(Din volumul de versuri "Stările imnice", Arad, Editura Mirador, 2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu